Noul blu-ray player 4K de la Sony

   

SONY UBP-X800

   Pretul lui SONY 4K Ultra HD UBP-X800 este ceea ce te face sa nu te gandesti de doua ori in achizitionarea lui. Acum in momentul in ca scriu este 299$ in trei magazine (evident nu in RO), probabil la noi va aparea in vara undeva in jurul sumei de 400 eur.

   Sa va spun si cateva cuvinte despre ce poate si stie sa faca. 

   Partea de streaming este relativ bine dotata si pe masura ce apar update-urile devine substantial mai puternica. Vine din fabrica cu urmatoarele aplicatii incluse Amazon Video, Netflix, VUDU, Opera TV si Screen Mirroring. Un dezavantaj este ca YouTube nu este prezent ca aplicatie dar este promis printre primele update-uri.
   Este capabil si de bluetooth streaming catre casti cu aceasta tehnologie. 

SONY UBP-X800

   Partea de audio, in ceea ce priveste formatele acestea sunt urmatoarele: AAC (.AAC, .mka), AIFF (.aiff, .aif), ALAC (.m4a), Dolby® Digital (.ac3, .mka), DSD - DSDIFF/DSD (.dff, .dsf), FLAC (.flac, .fla), HEAAC v.1/v.2/level2, LP cm (.mka), Vorbis, WMA10 Pro, WMA9 Standard (.WMA). In ceea ce priveste discurile pe care le poate citi acestea sunt: BD-ROM, CD (CD-DA), CD-R/-RW, DVD+R, DVD+R Double Layer, DVD+RW, DVD-Audio, DVD-R, DVD-RAM, DVD-R Dual Layer, DVD-RW, DVD-Video, SA-CD (SA-CD / CD) Playback, Stereoscopic 3D (profile 5), Ultra HD Blu-ray™
   Datorită capacității de redare Hi-res audio (de pana la 192 kHz/24-bit si DSD 11.2MH), X800 reproduce sunetele la o calitate superioară, din orice sursă. Tehnologia DSEE HX™ extinde frecvența semnalului original și profunzimea biților. Utilizatorii vor fi recompensați cu un nivel mai mare de fidelitate a sunetului și cu o gamă dinamică mai largă, mai aproape de o calitate audio High-Resolution.
   Tot aici putem mentiona faptul ca in ceea ce priveste partea audio a filmelor poate, pe partea de Dolby pana la Dolby® Atmos / Dolby® True HD decoding (7.1ch), in pe partea de  DTS pana la DTS:X(bitstream out)/DTS decoding (7.1ch), ceea ce nu este rau deloc!!

   Partea video straluceste in mod evident, datorita faptului ca a fost creata in parteneriat cu Sony Pictures Entertainment pentru a asigura cea mai bună redare posibilă a discurilor Blu-ray 4K Ultra HD, așa cum au intenționat creatorii lor și cu avantajele oferite de tehnologia  4K. Caracteristicile imagini se inscriu in 24p True Cinema™ , HDR → SDR converter, Deep Color (12bit), 4K Upscale (60p) si SONY ne promite ca a dotat noile modele cu cele mai bune tehnologii disponibile în prezent pe piață, adică 4K HDR pentru imagine și sistem audio cu Dolby Atmos și DTS:X. Sony a dezvoltat aceste soluții de ultimă generație pentru a umple locuința cu un sunet superior și imagini clare, la care se adaugă stilul inconfundabil și reputația pentru calitate ale Sony.

SONY UBP-X800

  
   Cele mai multe playere Blu-ray Disc trimit semnal audio și video către televizor prin intermediul aceleiași ieșiri HDMI. X800 menține calitatea sunetului divizând semnalele audio și video și direcționându-le către ieșiri separate HDMI pentru a reduce interferențele electrice. Componentele de o calitate superioară sunt integrate într-o carcasă extrem de rigidă, un design de tip Frame and Beam, care minimizează vibrațiile mecanice. La interior, este dotat cu o gamă completă de sisteme compatibile cu diferite codecuri audio, permițându-le utilizatorilor să se bucure de fișiere High-Resolution codificate până la 192kHz/24-biți și DSD până la 11.2MHz.

   Intrari si Iesiri 
   Coaxial Audio Output(s): 1 (Rear), Ethernet Connection(s): 1 (Rear), HDMI Output(s): 2 (Rear), USB Input(s): 1 (Front)

    Wi-Fi® Built in  Yes (2.4 GHz, 5 GHz)

    Eu cred ca este un candidat exceptional pentru un upgrade al player-ului nostru!!

































  

Cateva cuvinte despre Dolby, DTS si alte lor formate audio

   Toti ne-am dori un Cinema La Noi Acasa, la noi in sufragerie.

   Unul dintre lucrurile foarte importante, pe langa a vedea bine un film, este a il auzi bine. Progresul tehnologic face pasi mari si importanti in fiecare zi, luna si an. Nu reusim sa fim la zi cu tot ce apare dar macar este bine sa avem habar ca sa stim ceea ce cerem la achizitionarea noii aparaturi. 

   Sunetul multicanal este o coloana sonora impartita pe mai multe piste audio, care insoteste un material video si este redat pe o incinta acustica (boxa) amplasata intr-un mod bine definit, care sa poata creea spectatorului senzatia de spatialitate si ca este chiar in mijlocul actiunii din materialul video.

   Sunt mai multe firme cu traditie de multe zeci de ani in inregistrarea sunetului multicanal si in cele ce urmeaza voi incerca sa va lamuresc, fara a intra in detalii tehnice, ce inseamna unele dintre cele ce sunt scrise in dreptul descrierii partii audio a unui DVD si/sau Bluray.

   

    

   Printre primele incercari se numara filmul Fantasia, prin anii '40, care utiliza o versiune foarte rudimentara de sunet multicanal. A fost o incercare de inceput si redarea in cinematografe era o munca grea a unui inginer de sunet care trebuia sa stea sa se chinuie sa invarta de butoane, poate, poate, ca auditia celor 3 canale, prin 54 de boxe sa poata sa insemne ceva pentru spectator. Era mult prea laborios si a fost abandonat ca sistem, insa ideea a ramas in capul producatorilor si a inginerilor de sunet. Introducerea spectatorului in mijlocul actiunii era deja un scop.






  

   Dupa cateva incercari, tot nereusite,  in anul 1978, Max Bell a definit un nou concept pentru Laboratoarele Dolby, numit split sound. Acesta a fost incercat in cateva sali private de cinema cu ajutorul filmului Superman.

   

   Experimentul "Superman" s-a dovedit un real succes si a fost piatra de temelie pentru coloana sonora a filmul Apocalypse Now, care a ramas in istorie ca primul film difuzat in cinematografe publice cu sunet multicanal pe 5 piste.


   




   Din acest moment piata a fost impartita intre doua mari nume, DTS (preferata mea) si Dolby Digital. Cele doua formate sunt foarte asemanatoare din multe puncte de vedere, diferenta fiind in filozofia de redare prin intermediul boxelor. Dolby Digital (adica Dolby Lab.) prefera o redare difuza, cu un unghi mare de dispersie, pe cand DTS Inc. prefera un sunet unidirectional care o zona bine definita de auditie (sweet spot). Eu nu cred ca unul sau celalalt este mai bun, este doar o chestiune de preferinta, dezbaterile sunt, cel putin, aprinse intre sustinatorii celor doua tabere. Eu nu fac decat sa vi le aduc la cunostinta, sa va spun sa le incercati pe amandoua si sa alegeti ce ii place urechii voastre cel mai mult.

   Dolby Digital a inceput, in varianta sa clasica, odata cu aparitia si utilizarea DVD-urilor pe scara larga. Este un format lossy, adica comprimat, cu un bitrate de 448 kbit/s, 5.1 cu 5 canale pentru boxe si unul LFE pentru subwoofer. Asezarea boxelor este cea clasica, in imaginea de mai jos:

   
   In momentul in care au aparut Bluray-urile si HD-DVD-urile a fost implementata o varianta imbunatatita si extinsa numita Dolby Digital Plus. Fiind tot un format lossy dar numarul de canale a crescut la 7.1 si ,totodata, a crescut si bitrate-ul la 3mbit/s, fapt care a adus un plus de calitate audio. Asezarea boxelor este cea clasica, in imaginea de mai jos:

   Cea mai avansata tehnologia a formatului Dolby Digital se numeste Dolby True HD, care este si singura lor varianta de encodare lossless (necomprimata). Fara sa intru in detalii tehnice acest tip de encodare audio suporta maxim 7.1 canale la un bitrate maxim de 18mbit/s. Acest format nu poate fi transportat decat cu conectori HDMI!

   Cea mai noua gaselnita a celor de la Dolby Labs se numeste Dolby Atmos. Aceasta, in varianta ei completa are 128 de piste audio cu 9 zone in timp real si este destinata doar cinematografele de top. Exista si o varianta de Dolby Atmos si pentru home-use dar mult mai simplificata cu doua configuratii 5.1.2 si 7.1.4. Cele doua ofera spatialitate sunetului si au o serie de boxe special dedicate lor. Boxele ce redau canalele "superioare"  au doua pozitionari, fie direct in tavan, fie deasupra celorlalte si sunetul se reflecta din tavan catre ascultator. Asezarea boxelor in cele doua variante este in imaginile de mai jos:














    

     DTS Inc., fondata de Steven Spielberg pe la inceputul anilor '90, destinata in special sistemelor home-cinema, si-a facut debutul odata cu aparitia filmului Jurassic Park. DTS este un format comprimat cu un bitrate de 1509.75kbit/s intalnit tot pe DVD-urile de inceput. Este competitorul direct al lui Dolby Digital folosind algoritmi complet diferiti si ducand la dezbateri fara de sfarsit asupra calitatii superioare ale unuia sau altuia dintre cele doua formate. Eu va sfatuiesc sa va formati sunguri o opinie si sa alegeti ceea ce va place si in acest fel sa alegeti si ceea ce sa cumparati astfel incat sa fie capabil sa redea alegerea dumneavoastra.

   DTS­-HD Master Audio este varianta lossless a lui DTS si este competitorul direct a lui Dolby True HD. DTS-HD are un bitrate de 24.5 mbit/s in cazul bluray-urilor si de 18 mbit/s in cazul HD-DVD-urilor. Avantajul major este ca formatul DTS­-HD suporta in mod teoretic un numar nelimitat de piste audio, limitarea principala fiind capacitate de stocare a suportului media utilizat.

  DTS:X este competitorul direct al lui Dolby Atmos si face ca experienta audio sa fie un imersiva. Cei de la Dolby dau pozitii specifice clare pentru pozitionarea boxelor, pe cand cei de la DTS nu au astfel de recomandari iar DTS:X functioneaza cu incintele existente (indiferent de configuratie) si se bazeaza pe sistemul de calibrare integrat in AV receiver pentru a procesa sunetul adaptat la configuratia existenta.

    Asa cum spuneam aici la punctul 5, pentru a beneficia de o auditie cel putin buna incepeti cu upgradul boxelor.

   Bottom line: fie ca preferati, ca mine, sistemul DTS sau sistemul oferit de cei de la Dolby nu va lasati convinsi de ceea ce spun altii, ci doar de propriile urechi. Dupa ce cumparati aparatul dorit va trebui sa ascultati ceea ce reda el. 

   Astept intrebarile voastre, ENJOY!!

  



 

Ce este un subwoofer și de ce aș avea nevoie de unul ? partea a II-a

   

   Frecvențele reproduse de subwoofere au lungimi mari de undă, de ordinul a peste 10 – 15 m. Undele sonore sînt reflectate înapoi de pereți și se ciocnesc unele de altele producând puncte de amplificare sau de anulare („modurile camerei”), locuri în cameră unde basul este exagerat și sună „bubuit” sau lipsește. Pentru a lupta cu această problemă, este mai eficientă utilizarea a două sau mai multe subwoofere în locul unuia singur.

   Pentru a putea fi corect conectat, amplasat și reglat este necesar să putem controla cîteva caracteristici ale echipamentului. Dacă discutăm despre un sistem tip home-theater, sau multicanal, vom conecta întotdeauna subwooferul pe ieșirea dedicată a procesorului de sunet ( un port LFE sau Low Frequency Effects, destinat in mod special sunetelor de frecventa joasa ), ieșire de linie sau neamplificată.

   În cazul unui sistem stereo putem folosi fie un semnal neamplificat preluat de la ieșirea preamplificatorului, fie semnal amplificat preluat direct din ieșirea către boxe a amplificatorului de putere. Pentru semnalul neamplificat vom folosi intrarea subwooferului „pentru semnal de nivel mic” iar pentru semnalul amplificat pe cea „pentru semnal de nivel mare” (LOW-LEVEL Input și HIGH-LEVEL Input). Trebuie menționat că un subwoofer conectat pe intrarea HIGH-LEVEL nu afectează nici impedanța boxelor văzută de amplificator și nici puterea trasă de boxe din amplificare. Din aceste două puncte de vedere, un subwoofer de calitate bună este „invizibil” pentru restul sistemului în care este integrat. Conectarea pe intrarea HIGH-LEVEL are ca avantaj faptul că subwooferul primește exact același input pe care îl primesc boxele principale și are ca neajuns faptul că anumite amplificatoare nu tolerează bine acest tip de conectare în cazul în care folosim un singur subwoofer (de exemplu cele în clasa D – trebuie verificat înainte de a face acest tip de conexiune care unește borna „minus” a ambelor boxe principale).

   În cazul conectării pe un canal LFE ( sau acel „.1” ), subwooferul primește doar frecvențe joase fiindcă acest canal este gîndit special pentru acest tip de echipamente. În cazul conectării într-un sistem stereo, subwooferul folosește un crossover care extrage din întreg spectrul sonor al materialului muzical doar acea porțiune pe care o poate reproduce. Este important ca subwooferul să aibă un potențiometru de control al acestei valori peste care „taie semnalul” primit – reglajul CROSSOVER FREQUENCY prin care utilizatorul stabilește sub ce frecevnțe lucrează subwooferul (echipamentele sofisticate au integrat un egalizator grafic de frecvențe în locul unui simplu potențiometru, egalizator care poate controla mai precis banda de frecvențe reprodusă de subwoofer). Este evident că în cazul conectării pe intrarea LFE, nu avem un reglaj pentru CROSSOVER fiindcă semnalul este deja filtrat încă de la înregistrarea lui.

   Înafară de acest reglaj, mai sunt doi parametri pe care trebuie să-i putem controla : un control de volum (GAIN sau LEVEL) și unul de fază (PHASE).

   Reglajul de volum este unul relativ. Volumul general al sunetului îl vom controla tot din amplificatorul principal al întregului sistem (cel care controlează și boxele principale) dar putem mări sau micșora aportul pe care îl aduce subwooferul la cantitatea de bas reprodusă de sistem.

   Reglajul de fază este esențial pentru a putea face corect poziționarea echipamentului. Dacă amplasăm subwooferul într-un alt loc al camerei față de boxele principale, acest reglaj ne ajută să le sincronizăm astfel încît unda sonoră trimisă de subwoofer să ajungă simultan cu cea reprodusă de boxe în punctul de audiție (neutralizăm decalajul generat de amplasament)

   În cazul sistemelor home-theater se recomandă și legarea simultană a subwooferului atît pe intrarea LFE ( „.1” ) cît și pe cea HIGH-LEVEL, în cazul în care echipamentele permit funcționarea simultană a acestor intrări (valabil în cazul subwooferelor REL). Astfel reproducem efectele speciale dedicate subwooferului dar ajutăm și boxele față în reproducerea frecvențelor joase.

Poziționare în cameră și reglaj efectiv

pasul 1 – Amplasarea în cameră ( subwoofere cu incinta închisă ) – Pentru a obține un maxim de eficiență vom încerca amplasarea subwooferului într-unul dintre colțurile camerei, în spatele boxelor. Amplasarea în colț permite obținerea unui răspuns cât mai coborât în frecvență, adică o redare adâncă a bas-ului, și ne permite să ne folosim de acustica spațiului de audiție pentru a amplifica în mod natural răspunsul în bas. Faptul că este amplasat mai departe de boxe va fi compensat prin utilizarea reglajului de fază.
În cazul subwooferelor cu port bas-reflex, poziționarea acestuia în colțul camerei s-ar putea să fie excesivă datorită particularităților constructive. Este recomandată o amplasare asimetrică față de pereții camerei – se poate porni de la o amplasare la cîte un sfert din dimensiunile camerei față de peretele lateral și de cel din spatele boxelor.

pasul 2 – Reglajul de fază – cu crossoverul setat astfel încât banda sonoră reprodusă de subwoofer să se suprapună peste cea reprodusă de boxele principale (crossoverul poziționat pe la jumătate sau chiar mai sus) se reglează faza astfel încât sunetul să fie cât mai „plin” sau „tare”. Poziția reglajului de fază în care obținem acest lucru este cea corectă pentru acest amplasament (nu mai umblăm la fază chiar dacă efectuăm alte reglaje, umblăm la fază doar dacă mutăm subwooferul în alt loc din cameră).

pasul 3 – Reglajul fin al poziționării – mutăm subwooferul din colțul camerei, pe o linie mediană (echidistantă față de cei doi pereți care se intersectează în colț). Ne oprim acolo unde sunetul „coboară cel mai jos”, este mai „plin” și mai „tare”. Prin „reglaj fin” ne referim la faptul că, în această fază, mutăm subwooferul cu cîțiva cm, sun 1 m. Astfel nu va fi necesară o reluare a reglajului de fază, de la pasul 1, după găsirea poziției optime.

pasul 4 – Reglajul frecvenței de crossover și al nivelului (gain) – Inițial reglajul de Crossover și cel de Level se dau la minim. Cu crossover frequency la minim se mărește încet nivelul pînă cînd subwooferul devine audibil în paralel cu boxele principale. Lăsând nivelul în această poziție se ridică frecvența de crossover până când basul devine exagerat. Lăsând frecvența de tăiere în acest punct reducem volumul ușor până când subwooferul doar completează boxele principale fără să fie pregnant. Dacă este nevoie se mai pot face corecții fine atât de frecvență cât și de volum.

În principiu, este de preferat să fie găsit un punct de tăiere (crossover frequency) cît mai coborât chiar dacă necesită un volum mai mare (gain sau level) pentru a obține o accentuare corectă a basului incintelor principale fără a pierde din dinamica generală. Întotdeauna subwooferul trebuie privit ca pe o completare a boxelor sau pe o extensie a lor și nu ca pe o incintă acustică de sine stătătoare. Un subwoofer corect amplasat și setat va aduce doar accente în zona low-bass și nu va conduce la un bas „bubuit” sau copleșitor și nenatural.

Concluzie și recomandări

Chiar dacă afișează în prospect performanțe tehnice foarte bune, un subwoofer care nu permite controlul nivelului, fazei și a frecvenței de tăiere a sunetului este total nefolositor fiindcă nu permite o amplasare eficientă în cameră, iar interferențele cu boxele principale vor face mai mult rău decât bine. Performanțele tehnice măsurate de producător în condiții ideale nu au nici o valoare atâta timp cât nu pot fi reproduse în camera și sistemul nostru de audiție. Cum utilizarea corectă a unui asemenea echipament devine o chestiune care ține de șansă, noi vă recomandăm doar subwoofere de calitate, care nu numai că au performanțe tehnice foarte bune (coboară cât mai jos în frecvența audio) dar permit și reglaje care să le facă să conlucreze cât mai bine cu restul sistemului audio.